Pierderea în greutate a erecției

LinkedIn Disfuncția erectilă — cauze si tratament Disfuncția erectilă este definită ca incapacitatea de a obține erecție sau de a o menține pentru o durată satisfăcătoare. Numită inițial impotență, s-a considerat că acest termen nu cuprinde esența acestei afecțiuni.

Cereți informații

Disfuncția erectilă este o afecțiune complexă ce presupune existența a unuia sau mai multe simptome. Dintre acestea, cele mai importante sunt: lipsa unei erecții suficient de ferme pentru efectuarea actului sexual incapacitatea obținerii unei erecții indiferent de moment fie cu un partener sau în decursul masturbării imposibilitatea menținerii unei erecții suficient timp pentru încheierea actului sexual.

Disfuncția erectilă nu include situațiile în care libidoul este scăzut sau dificultățile apărute inconstant în caz de stres sau anxietate.

• Disfuncția erectilă – cauze si tratament – cleverfrog.ro
• Surse de informatie Semne de alarma: pierdere in greutate scadere in greutate involuntara Scaderea inexplicabila in greutate sau slabirea neintentionata — in special, daca este semnificativa sau persistenta — ar putea fi un semn al unei probleme medicale.

Care sunt cauzele pentru disfuncția erectilă? Acestea sunt de obicei multifactoriale, putând fi de natură organică de cauză vasculară, endocrină și neurologică sau psihogene referindu-se la componenta psihologică.

Cauze vasculare Acestea cuprind : ateroscreloza, antecedente de infarct miocardic acut, hipertensiune, expunere la radiații accidental sau în cadrul radioterapiei, având ca rezultat injuria vasculară etc.

Cauze sistemice Se referă la boli sistemice ce pot afecta oricare dintre componentele organice. Dintre acestea amintim : diabetul zaharat, boala cronică de rinchi, ciroza hepatică, dislipidemia, cancerul și tratamentul acestuia. Cauze neurologice Deși nu sunt printre principalele cauze, trebuie amintite : scleroza multiplă, epliepsia, atacurile vasculare cerebrale, Boala Alzheimer, Boala Parkinson. Cauze endocrine Disfuncția erectilă poate fi întâlnită în afecțiuni precum exercițiu pentru o erecție lungă hipertiroidismul, hipotirodismul și hipogonadismul.

Facilitati de tratament

De asemenea, cauze mai rar întâlnite, dar la fel de importante sunt : carența de zinc, intrevențiile chirurgicale cu potențialul de a leza nervii implicați în procesul de erecție, boli pshiatrice precum depresia, sindromul de sterss post-traumatic etc. Medicamente ce pot determina disfuncție erectilă Acestea includ : medicamente antihipertensive de obicei cele care reduc tensiunea prin dilatarea vaselor, cum ar fi alfa-blocantele și beta-blocanteleantidepresive amitriptilină, amoxapină, doxepin etc.

Componenta psihologică în disfuncția erectilă Plexul vegetativ se află sub controlul parțial al unor centri nervoși din măduvă, care la rândul lor sunt subordonați creierului — atât cortexului, cât și hipotalamusului și talamusului.

Cortexul are, însă, cel mai mare aport. El poate determina o erecție în absența unui stimul mecanic, dar o poate și suprima în ciuda existenței unui stimul mecanic concomitent. Un rol mai puțin cunoscut îl au, de asemenea, hipotalamusul și sistemul limbic.

Formular de căutare

Anxietatea de performanță Mai poartă și denumirea de trac. Este cea mai frecventă cauză psihogenă a disfuncției erectile. Aceasta constă în apariția anxietății o senzație puternică de teamă, fără o cauză clară în asociere cu actul sexual. Ea este cel mai des întâlnită în timpul primului contact cu o persoană nouă sau după o perioadă prelungită de lipsă de activitate sexuală.

De obicei, aceast decurge astfel: dificultatea obținerii unei erecții satisfăcătoare în decursul unui prim contact marchează contactele sexuale ulterioare.

Navigare principală

Așadar, pacientul va asocia teama cu fiecare contact sexual sau va fi foarte preocupat de performanța sa, nepermițând o desfășurare normală a pierderea în greutate a erecției sexual. Cum apare disfuncția erectilă?

Pentru a putea înțelege pe deplin această afecțiune este necesară înțelegerea funcționării normale a aparatului erectil. Acesta este alcătuit din doi corpi cavernoși — două mase de țesut spongios înconjurat de o teacă inextensibilă. Ei sunt dispuși pe toată lungimea penisului, pe fața sa dorsală, pierderea în greutate a erecției o parte și de alta a uretrei.

Meniu cont utilizator

Obținerea stării de erecție presupune umplerea corpilor cavernoși cu sânge din sistemul venos și sechestrarea sa prin scăderea drenajului venos.

Acest proces are două componente — una vasculară și una nervoasă.

Componenta vasculară e reprezentată de arterele helicine ramuri are arterei cavernoase, ce se distrubie radiar pe toată lungimea corpilor cavernoși. În starea erectă ele se dilată sub acțiunea unui vasodilitator oxid nitric și se umplu cu sânge. Astfel, corpii cavernoși cresc în volum și comprimă venele tributare venei peniene, sechestrând sângele.

Principala acțiune în obținerea stării de erecție o are sistemul nervos autonom. La nivelul plexului vegetativ de la nivel pelvin există fibre de origine parasimpatică ce invervează corpii cavernoși și mușchii ischiocavernos și bulbospongios.

Odată stimulate, aceste fibre stimulează în mod indirect eliberarea de oxid nitric în circulația peniană, declanșând mecanismul descris anterior. De asemenea, ele stimulează direct contracția celor doi mușchi menționați mai sus, comprimând în plus venele ce drenează sângele din corpii cavernoși. Deși nu este pe deplin înteles, rolul testosteronului este cu siguranță important — el jucând un rol atât în ce privește componenta psihologică, prin efectul său asupra libidoului, cât și în erecția propriu-zisă.

O altă componentă importantă este glanda pituitară, prin rolul său de reglare a hormonilor sexuali, implicați la rândul lor în comportamentul sexual.